Veneția, bijuteria Italiei, construită pe ape, se află pe o traiectorie amenințătoare. Un studiu recent, condus de climatologul Piero Lionello de la Universitatea din Salento, conturează un viitor sumbru pentru acest oraș emblematic, avertizând că actualele măsuri de protecție sunt insuficiente. Autoritățile se confruntă cu o alegere drastică: mutarea monumentelor istorice sau abandonarea orașului.
Un studiu care redefinește viitorul
Cercetarea, publicată de ziarul La Repubblica, analizează patru variante de adaptare pentru Veneția în următoarele trei secole. Concluzia este una alarmantă: „viitorul orașului nu va fi o simplă continuare a trecutului”. Majoritatea orașului se află la doar un metru deasupra apei, iar în zona San Marco, diferența este chiar mai mică, de 80 de centimetri. Aceste cifre subliniază vulnerabilitatea unei metropole care atrage anual un miliard de euro din turism.
Creșterea nivelului mării este un fenomen deja evident. De la începutul secolului XX, marea a crescut cu 30 de centimetri, iar ritmul accelerat atinge acum 35 de centimetri pe an. Pe lângă acest aspect, coborârea terenului, estimată la încă 10 centimetri, complică și mai mult situația. În unele zone ale lagunei, terenul este deja cu un metru mai jos, punând în pericol nu doar locuințele, ci și patrimoniul cultural.
Defensiva MOSE și alternativele radicale
Sistemul de protecție MOSE, destinat să protejeze Veneția de maree excesive, este în prezent prima linie de apărare. Conform estimărilor, acesta ar putea funcționa până la o creștere a nivelului mării de 1,25 metri, dar utilizarea sa devine din ce în ce mai frecventă. Între 2020 și 2025, a reușit să prevină 108 episoade de apă mare. Lionello subliniază că, la o creștere de 75 de centimetri, barierele ar trebui să rămână închise șase luni pe an, ceea ce ar modifica radical ecosistemul lagunei.
Printre soluțiile analizate se numără construirea de diguri fixe în jurul zonelor locuite, care ar proteja orașul, dar ar schimba peisajul natural. O altă opțiune extremă este închiderea permanentă a lagunei, transformând-o într-un lac de coastă, cu riscuri ecologice ireversibile. Această soluție ar putea fi necesară în caz de creștere a nivelului mării cu până la 10 metri.
Măsuri intermediare, precum injectarea de apă în subsol pentru ridicarea lagunei, sunt luate în considerare. Însă, riscurile sunt mari. Lionello avertizează că orașul s-ar transforma într-o „cetate-fortăreață” și costurile acestor lucrări ar varia între 500 de milioane și 4,5 miliarde de euro. Închiderea lagunei printr-un dig ar putea depăși 30 de miliarde de euro.
Relocarea, o opțiune costisitoare și complexă
Cel mai sever scenariu discutat este relocarea monumentelor istorice. Aceasta ar implica demontarea și reasamblarea unor structuri importante, similar cu proiectul din Abu Simbel, Egipt. Costul estimat pentru o astfel de operațiune ar putea atinge 100 de miliarde de euro, iar impactul real este greu de evaluat.
În prezent, populația Veneției a scăzut de la 170.000 de locuitori în anii ’50 la aproximativ 50.000, iar abandonarea orașului devine o posibilitate reală. Autorii studiului atrag atenția că nu există o strategie optimă de adaptare; orice decizie trebuie să echilibreze siguranța locuitorilor, prosperitatea economică, protejarea ecosistemului și conservarea patrimoniului cultural.
Planificarea este esențială. Infrastructurile necesită între 30 și 50 de ani pentru a fi construite, iar intervențiile radicale ar putea deveni necesare abia peste un secol. Totuși, în lipsa unor măsuri eficiente, Veneția riscă să devină un mit, o poveste despre un oraș ce a fost, dar care nu a reușit să se adapteze provocărilor vremurilor moderne.
