Recepția unui hotel de lux era impregnată cu un amestec nefericit de parfum ieftin și detergent proaspăt. Pașii lui Gheorghe răsunau pe marmura rece, fiecare lovitură fiind o lovitură în pieptul său.
„Sunt la etajul trei”, i-a spus Ana, apropiindu-se de el cu un zâmbet enigmatic. „Camera 307.”
Gheorghe a dat din cap, nerăbdător. Nu mai avea nevoie de cuvinte.
Liftul se mișca lent, parcă încercând să se adapteze la tumultul din mintea lui. Îi reveneau în minte fiecare seară în care consuma liniștit băutura din paharul pe care i-l oferea ea. Diminețile îl găseau tot mai slăbit, mai confuz.
Ușile liftului s-au deschis cu un bip sec, amplificând tensiunea din aer.
Au pășit cu prudență spre ușa camerei. Ana s-a oprit brusc, privindu-l în ochi.
Gheorghe a întins mâna spre clanță, ezitând o clipă. Nu din frică, ci dintr-o durere profundă.
„Bătrânul nici măcar nu știe ce-l supără”, i-a trecut prin minte.
Tăcerea s-a lăsat ca un fulger în mijlocul unei zile senine.
„Nu sunt orb”, a murmurat el în cele din urmă. „N-am fost niciodată.”
Deși vederea îi era încețoșată de medicație, Gheorghe putea distinge clar situația din fața lui. În acea seară, nu consumase niciun pahar.
Acum, privirea lui se îndrepta direct către ei: fața palidă a Anei și bărbatul care dăduse doi pași înapoi, înfricoșat.
A scos telefonul din buzunar, apăsând un buton.
Ușa s-a deschis din nou, iar doi polițiști au intrat în cameră.
Ana, cu câteva minute înainte, strigase după ajutor, respectând planul stabilit.
„Nu”, a spus Gheorghe, cu o calmă determinare. „Am sunat la justiție.”
Ofițerii s-au pus pe treabă, întrebându-l pe bărbatul din cameră. Acesta a cedat rapid, povestind totul.
Despre cum drogurile i-au slăbit voința, transformându-l într-o umbră a sinelui. „Nu”, a spus Gheorghe cu voce joasă, dar fermă. „Ai făcut-o pentru tine.”
A doua zi dimineață, Gheorghe s-a așezat din nou pe aceeași bancă din parc.
Bastonul era lângă el, dar nu-l mai strângea cu disperare, ci cu o ușoară relaxare.
Pentru prima dată după mult timp, nu se mai simțea pierdut.
Deși a pierdut o viață construită pe minciuni și trădări, a câștigat ceva mult mai prețios: claritate.
