Doamna Elena a pășit în dormitorul fiului ei, simțind cum genunchii îi tremură. Bătăile inimii păreau să răsune în întreg cartierul. Gândurile i se împleteau într-o confuzie de panică și groază. „Sânge… pene… Doamne, Maica Domnului…”
Încet, a avansat spre pat, observând că nimeni nu se mișca. Matei și Sofia erau parcă înghețați în acel peisaj ciudat, înconjurați de cearșafuri pătată și de pene împrăștiate.
Cu mâinile tremurânde, a tras cearșaful, iar privirea ei a fost întâmpinată de o imagine surprinzătoare. Sofia s-a ridicat brusc, cu părul zbârlit și ochii umflați de somn. Matei, încă adormit, s-a întors pe o parte, murmuratul lui fiind de neînțeles.
„Ce s-a întâmplat, soacră? Ce s-a întâmplat?”, a întrebat Sofia, cu o voce tremurândă.
Privirea doamnei Elena s-a fixat pe fata din fața ei, parcă văzându-se față în față cu o fantomă.
„Sânge… pene…” a bâiguit, înfiorată. „Ce-ai făcut aici?!”
Sofia a aruncat o privire în jur, apoi a oftat adânc, zâmbind timid, ca și cum acest gest ar fi putut să alunge temerile.
Matei s-a ridicat, frecându-și ochii, iar doamna Elena, cu furia crescândă, a întrebat: „Și despre ce e vorba?! Pare a fi o crimă!”
Sofia, acoperindu-se cu o pătură, a murmurat încet: „E un obicei în satul meu… de la bunica mea. Pentru noroc.”
„Noroc?! Cu sânge?!” a strigat doamna Elena, incredulă.
Matei, cu calm, s-a dat jos din pat și a ridicat o pungă de pe podea. Din ea a scos un pui viu. „Mamă, nu-ți face griji. Nu am omorât pe nimeni. L-am cumpărat de la piață.”
„Mi-am tăiat degetul în bucătărie aseară. A fost un detaliu minor. Dar bunica spunea că, dacă în prima noapte a nunții curge puțin sânge și puiul adoarme lângă pat, căsnicia va fi puternică. Penele… au căzut din pernă dintr-o neatenție.”
Epuizată și confuză, doamna Elena s-a așezat pe un scaun. Furie și panică au fost înlocuite de o oboseală profundă.
Sofia s-a apropiat de ea, luând-o cu grijă de mână. „Iartă-mă, maică Elena. Nu am vrut să te sperii. Așa îi spunem noi… Am vrut doar să fie bine.”
Privind-o atent pentru prima dată, doamna Elena a realizat că nu mai vedea o fată obraznică, ci o tânără speriată, care căuta să-și găsească locul într-o lume străină.
„Fericirea noastră vine din muncă, nu din găini în pat,” a spus ea, cu un ton mai blând.
În scurt timp, Sofia era deja la treabă, spălând vase, măturând curtea și aducând apă rece din fântână. Niciun oftat, nicio privire urâtă. Doamna Elena a urmărit-o din prag, fără a adăuga nimic.
La prânz, aroma unei prăjituri calde a umplut casa. Sofia a scos din cuptor o tavă, coaptă conform rețetei mamei sale. Doamna Elena a gustat, impresionată până la lacrimi.
Seara, când liniștea s-a așternut din nou în casă, doamna Elena a pus mâna pe umărul Sofiei. „Stai aici. Este loc pentru amândouă în casa asta.”
Sofia a zâmbit, iar doamna Elena a realizat că, în sfârșit, fiul ei alesese drumul corect.
