În timp ce tinerii din Primiero, o regiune pitorească din Trentino-Alto Adige, își caută norocul în alte colțuri ale Italiei, Cezar Cernea, un arhitect român de 30 de ani, a decis să rămână aici. A găsit un loc de muncă, dar provocarea majoră s-a dovedit a fi găsirea unei locuințe.
O alegere curajoasă dintr-o realitate diferită
Originar din orașul Sfântu Gheorghe, județul Covasna, Cezar a urmat studii de arhitectură la Cluj-Napoca, culminând cu o bursă Erasmus la Universitatea Iuav din Veneția. După patru ani de experiență într-un birou de arhitectură din țară, a simțit nevoia unei schimbări. Constatările sale privind diferențele între condițiile de muncă din România și Italia l-au determinat să facă pasul decisiv: „În România, în afara marilor orașe, veniturile sunt de sub 50% din ceea ce câștig aici, lucrând aceleași ore. La Primiero, există un echilibru între salarii și costurile de trai.”
Primiero a intrat în viața lui Cezar în 2015, grație unui atelier organizat de Camposaz, o asociație culturală trentină dedicată arhitecturii sustenabile. În 2023, un alt atelier l-a adus în contact cu Andrea Simon, un arhitect local. Cezar a recunoscut imediat farmecul zonei și a acceptat provocarea de a se alătura biroului lui Andrea, deși nu știa de dificultățile ce aveau să vină.
Provocarea locuinței
După mutare, Cezar a descoperit că integrarea profesională nu era cea mai mare provocare. Găsirea unei locuințe s-a dovedit a fi un adevărat test. „Am căutat timp de șase luni și nu am găsit nimic de închiriat pe termen lung. Fără ajutorul lui Andrea, care m-a ajutat cu un apartament, nu aș fi reușit. Aceasta este o problemă majoră pentru cei care vor să se mute în această zonă: există locuri de muncă, dar locuințele accesibile sunt inexistente.”
Cezar recunoaște că viața în munți are și limitări. „Cultura e mai restrânsă decât în orașe: mai puține evenimente, mai puțini stimuli. Însă pentru iubitorii naturii, peisajul compensează totul. Mă bucur să urc pe munte, să mă obosesc și apoi să mă bucur de priveliște. E o formă de bine mental.”
Un loc de muncă care rezonează
Lucrul în biroul de arhitectură din Primiero s-a dovedit a fi potrivit pentru Cezar. „Aici există un respect profund pentru contextul istoric și pentru clădirile vechi. Se încearcă nu doar conservarea lor, ci și redarea unei noi vieți, menținându-le caracterul original. Aceasta este o abordare pe care o apreciez și în care mă regăsesc.”
Integrarea socială a fost mai complexă. „Oamenii te primesc cu amabilitate, dar pot deveni distanți. La început te simți singur. Totuși, dacă îți arăți seriozitatea și dorința de a te implica, relațiile se dezvoltă.”
Acum, Cezar trăiește în Primiero, lucrează și se bucură de frumusețea montană. Viitorul său este incert. „Depinde de cum va evolua experiența mea aici. Poate voi deschide propriul birou și mă voi muta în altă parte. Nu mă limitez. Primiero face deja parte din povestea mea.”
