Recent, spațiul public românesc a fost tulburat de apariția unor imagini cu fostul premier Adrian Năstase și fostul premier Viorica Dăncilă alături de liderul Rusiei. Pentru două personaje cu istoric politic și notorietate semnificativă, asemenea cadre nu sunt simple episoade mondene: ele transmit semnale politice și simbolice cu greutate, atât în interiorul țării, cât și în exterior.
Într-un moment în care Europa traversează cea mai tensionată perioadă din ultimele decenii, iar Rusia poartă un război brutal împotriva Ucrainei și subminează securitatea regională, validarea publică — fie și printr-o fotografie „amabilă” — devine un gest profund nepotrivit. Pentru România, stat membru UE și NATO, astfel de apariții echivalează cu o palmă dată orientării noastre strategice și parteneriatelor care ne garantează libertatea, prosperitatea și siguranța.
Adrian Năstase rămâne o figură definitorie a tranziției postcomuniste, cu experiență și capital de putere acumulate în epoci-cheie. Tocmai de aceea, gesturile sale publice cântăresc mai greu decât ale unui simplu spectator politic. Când un fost prim-ministru se lasă fotografiat alături de un lider autoritar, mesajul recepționat nu este unul de „dialog” sau „pragmatism”, ci de relativizare a agresiunii și a principiilor care stau la baza ordinii europene. Este combustibil perfect pentru narațiunile propagandistice ce vor să demonstreze că în interiorul UE există fisuri și nostalgii.
Viorica Dăncilă, la rândul ei, poartă responsabilitatea simbolică a unei guvernări care a șifonat imaginea României în fața partenerilor occidentali. Pozând alături de un lider care sfidează regulile dreptului internațional și ale democrației, transmite impresia că lecțiile ultimilor ani nu au fost asimilate. Mai mult, sugerează că în politica noastră persistă tentația de a căuta relevanță în periferia autoritară a continentului, nu în miezul valorilor euroatlantice.
Nu vorbim doar despre gusturi personale sau calendar monden. Vorbim despre semnale. Iar semnalele contează. Contează pentru cetățenii care au susținut România europeană în stradă, pentru militarii noștri care se antrenează cot la cot cu aliații, pentru diplomații care negociază zilnic în capitalele occidentale, pentru companiile care investesc aici mizând pe stabilitatea conferită de UE și NATO.
România are suficientă greutate și suficientă demnitate pentru a spune clar de ce parte a istoriei se află. Nu ne permitem luxul ambiguităților, al relativismului moral sau al pozelor „nevinovate” cu lideri care calcă în picioare reguli, tratate și vieți omenești. Aparențele devin rapid instrumente, iar instrumentele devin arme într-un război informațional în care fiecare imagine contează.
În final, fotografia cu Adrian Năstase și Viorica Dăncilă alături de liderul Rusiei nu e un incident izolat, ci un test de luciditate. Ne obligă să fim mai exigenți cu cei care au reprezentat sau încă pretind că reprezintă România. Să cerem coerență, responsabilitate și respect față de direcția strategică a țării. Orice altceva e, pur și simplu, o palmă pe obrazul României și al Europei.
