Pe 20 iulie, creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai puternici și respectați sfinți ai verii. Este cunoscut ca stăpânul fulgerelor, al tunetelor și al ploilor, iar în credința populară românească, această zi este înconjurată de respect, teamă și multe obiceiuri.
Sfântul Ilie este considerat sfântul care aduce ploaia, dar și cel care poate pedepsi prin trăsnete și grindină. Se spune că el merge prin cer într-un car de foc tras de cai înaripați și trăsnește diavolii ascunși printre oameni. Din acest motiv, bătrânii din sate spuneau că în această zi nu e bine să muncești, să aprinzi focul sau să te cerți cu cineva, ca să nu atragi mânia lui.
Obiceiuri și superstiții ținute cu sfințenie
De Sfântul Ilie, în multe sate nu se lucrează pământul, nu se coase, nu se spală rufe și nu se folosește focul în gospodărie. Se credea că, dacă faci treabă în această zi, riști să fii trăsnit sau să-ți fie arsă casa.
În zonele de munte, albinele se „botezau”, adică se scotea pentru prima dată mierea din stup. Această miere era dusă la biserică pentru a fi sfințită și apoi împărțită cu rudele și vecinii. Tot acum, oamenii aduceau la biserică mere de vară, faguri cu miere și flori, pe care preotul le binecuvânta. Erau puse apoi pe mormintele celor dragi sau împărțite pentru sufletul celor plecați dintre noi.
Se spunea că rodul pământului este apărat de Sfântul Ilie. Dacă în această zi plouă, recolta va fi bogată, iar oamenii vor avea grâne și fructe din belșug.
Ce mai spune tradiția
Pe 20 iulie, copiii nu aveau voie să se certe sau să bată animalele, pentru că se credea că tot ce faci rău în această zi ți se întoarce. De asemenea, era o zi bună pentru a alunga spiritele rele și bolile, prin rugăciune și tămâierea casei.
Oamenii își aminteau și de cei adormiți din familie. Se făceau pomeni cu mâncare caldă, colaci, fructe și miere. Vecinii se vizitau unii pe alții și împărțeau bucate, spunând: „Să fie de sufletul lui…”.
În credința românilor, Sfântul Ilie este mai mult decât un sfânt de pe calendar – el e păzitorul cerului, al roadelor și al vieții. Chiar dacă vremurile s-au schimbat, mulți păstrează aceste datini din respect pentru înaintași și pentru că simt că au un rost.
Așadar, pe 20 iulie, să aprindem o lumânare, să ne rugăm pentru liniște și sănătate, și să nu uităm să păstrăm obiceiurile care ne leagă de rădăcinile noastre.
