România, odată un magnet pentru plecări masive, se transformă acum într-un pol de atracție pentru cei care au ales să revină. Numărul românilor care se întorc din străinătate crește constant, iar fenomenul capătă o amploare semnificativă. Un articol recent din Corriere della Sera scoate în evidență această realitate, subliniind că motivul principal al întoarcerii nu este doar dorința de a reîntregi familia, ci și căutarea unei vieți mai împlinite în sânul comunității natale.
Întoarcerea la rădăcini
Sebastian Jitaru, un român care a petrecut șapte ani în Italia, a decis să se întoarcă acasă după ce a învățat meseria de viticultor în Alto Adige. Acum, la Botoșani, își conduce propria cramă de vinuri ecologice. „Oportunitățile sunt aici, acasă, alături de oamenii noștri”, afirmă el. Aceasta nu este o poveste singulară. De exemplu, Ilea Olimpiu, care a lucrat zece ani în Roma, a ales să revină în Cluj-Napoca, unde câștigă aproape triplu față de cât câștiga ca ospătar în Italia și se poate bucura de creșterea copiilor săi.
Povestea lui Costantin Neagu, care s-a întors din Barcelona împreună cu familia, ilustrează parcă o întreagă generație de români care, după ani de muncă și sacrificii în străinătate, decid să revină la origini. Neagu și soția sa, Mihaela, s-au stabilit în Sâncraiu după ce au muncit ani de zile în agricultură în Spania. „Pandemia ne-a făcut să ne gândim serios la întoarcere. Aici, viața ar fi fost cu totul diferită”, spune el. Deși au reușit să devină antreprenori, recunosc că salariile din România sunt adesea insuficiente pentru un trai decent.
Refugiul în natură și familiaritate
Adrian, Renate și fiul lor Aaron sunt una dintre familiile care au decis să revină în România după o perioadă în Barcelona și Londra. Renate, cu nostalgie, își exprimă recunoștința pentru reîntâlnirea cu natura și cu rădăcinile sale. Aceleași sentimente le împărtășește și Valentin Marmolach, care a petrecut două decenii în Spania și acum își desfășoară activitatea de mecanic în propria lui firmă. „Îmi lipsește marea, dar mă simt acasă aici, aproape de pârtiile de schi”, mărturisește el.
Pe de altă parte, Florin Fonta, un român care a ajuns în Barcelona fără viză în 1999, își povestește experiențele dificile din timpul migrației. După ani de muncă și sacrificii, familia sa s-a întors în România în 2022. Florin reflectează la drumul parcurs și la impactul pe care l-a avut emigrarea asupra relațiilor familiale. Acum, el și soția sa își construiesc o viață nouă, dar rămân conectați la comunitatea românească din străinătate.
România, un nou teren de oportunitate
Statisticile recente arată că între 2022 și 2024, România a câștigat aproape 200.000 de noi locuitori, proveniți din diverse colțuri ale lumii. Aceasta nu este doar o revenire a românilor, ci și o creștere a imigrației din Asia și alte regiuni. De la refugiații ucraineni, care au adus diversitate culturală, până la muncitorii din Nepal și India, România devine un teren de întâlnire pentru diferite culturi.
Fawzia Rehejeh, o româncă de origine siriană, luptă pentru integrarea străinilor, având în vedere provocările pe care le întâmpină aceștia. Pe de altă parte, Armando Larry Penanjo, un tânăr din Camerun, găsește în România un loc primitor și plin de oportunități. „Oamenii m-au făcut să mă simt ca acasă”, spune el, evidențiind calitatea relațiilor interumane.
În București, imigrația din Asia acoperă deficitul de forță de muncă din sectoare esențiale, precum construcții și agricultură. Sunita Thapa Samyog, o nepaleză care lucrează departe de casa sa, trăiește cu incertitudinea întoarcerii. Mărturia ei reflectă durerea multor români care au plecat în căutarea unei vieți mai bune.
România se conturează astfel ca o țară în transformare, unde întoarcerea la rădăcini devine o alegere tot mai frecventă. Cu toate acestea, provocările legate de servicii, infrastructură și integrarea noilor veniți persistă, lăsând întrebări deschise despre viitorul acestei națiuni în continuă schimbare.
