Un nou val de majorări fiscale bate la ușa românilor, iar de data aceasta, vizează direct proprietățile. Guvernul intenționează să modifice semnificativ modul de calcul al impozitului pe clădiri. Măsurile ar putea duce la creșteri de impozit de până la 100%, în special în cazul apartamentelor din zonele urbane, unde valorile de piață au crescut mult în ultimii ani.
Schimbarea majoră constă în înlocuirea valorilor orientative stabilite de autorități locale cu valorile de piață din grilele notariale. De exemplu, un apartament care până acum era impozitat la o valoare estimată de 1.200 lei/metru pătrat, va putea fi impozitat la o valoare reală de 2.500 sau chiar 3.000 lei/metru pătrat. În orașe precum București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Brașov, impactul asupra bugetelor personale poate fi semnificativ.
Autoritățile susțin că această măsură este necesară pentru a alinia impozitarea la realitatea pieței și pentru a crește veniturile locale. În teorie, este un pas logic – în multe cazuri, impozitele pe proprietate în România sunt semnificativ mai mici decât în alte state europene. Totuși, modul și momentul în care se face această ajustare ridică serioase semne de întrebare.
Pe fondul unui climat economic instabil, marcat de inflație, dobânzi ridicate și creșteri generale de costuri, introducerea unei astfel de măsuri fără o etapă clară de tranziție riscă să lovească direct în clasa de mijloc. Proprietarii care abia își achită ratele la bancă sau care dețin apartamente moștenite riscă să se trezească peste noapte cu dublarea impozitului anual, fără nicio compensație.
Mai mult, proiectul pare să elimine unele deduceri și corecții care făceau diferența între proprietăți în funcție de anul construcției, gradul de uzură sau poziționarea în oraș. Asta înseamnă că două locuințe complet diferite din punct de vedere al calității sau valorii reale ar putea fi impozitate la fel, doar pentru că se află în aceeași zonă.
Această abordare grăbită și lipsită de consultare publică reală pune din nou presiune pe contribuabil, fără ca statul să-și fi făcut temele în alte direcții – cum ar fi combaterea evaziunii sau digitalizarea administrației locale. Deși creșterea veniturilor locale este o țintă legitimă, ea trebuie realizată printr-un sistem echitabil, transparent și predictibil, nu prin măsuri luate pe repede-înainte.
România are nevoie de o reformă fiscală solidă, dar aceasta trebuie construită cu grijă, în etape clare, cu protecția categoriilor vulnerabile și consultarea reală a cetățenilor. Altfel, riscăm să transformăm fiecare reformă într-o nouă povară – și în loc să construim o societate echitabilă, consolidăm doar nemulțumirea generală față de stat.
