Sursa foto: Facebook / Poșta Română
Subiectul cumulului pensiei cu salariul în sistemul public a revenit în actualitate, în contextul în care autoritățile analizează noi măsuri pentru reglementarea acestei practici. Pe fondul presiunilor bugetare și al tensiunilor din sistemul public, guvernanții caută o formulă de echilibru între drepturile individuale și sustenabilitatea financiară a statului.
Deși Curtea Constituțională a respins în 2023 legea care interzicea cumulul pensiei cu salariul în sectorul bugetar, considerând-o neconstituțională, coaliția de guvernare reia acum discuțiile pe acest subiect. Ministerul Muncii propune o nouă variantă legislativă care ar limita cumulul, dar ar permite excepții — printre beneficiarii potențiali se numără persoanele cu pensii sub salariul minim brut, aleșii locali și naționali, dar și judecătorii Curții Constituționale.
Proiectul prevede că persoanele aflate în activitate și care încasează și pensie ar avea la dispoziție 15 zile să aleagă între cele două venituri. În lipsa unei opțiuni, contractul de muncă ar urma să fie încetat automat. Măsura ar viza exclusiv angajații din sectorul public, fără efect asupra celor din mediul privat.
Premierul și alți lideri politici au sugerat o alternativă la interdicție: introducerea unui plafon de venit, peste care să se aplice o supraimpozitare. Pragul propus este echivalent cu salariul brut al președintelui României — aproximativ 25.000 de lei. Astfel, se încearcă descurajarea cumulului excesiv, fără a limita dreptul constituțional la muncă.
Un echilibru dificil între etică, economie și drepturi
Punctele de vedere în această dispută sunt împărțite. Pe de o parte, susținătorii măsurii invocă necesitatea reducerii cheltuielilor publice și eliberarea posturilor pentru tinerii profesioniști. În același timp, consideră că este inechitabil ca anumite persoane să beneficieze simultan de două surse consistente de venit din fonduri publice, în timp ce altele abia reușesc să trăiască dintr-un singur salariu sau pensie.
De cealaltă parte, opozanții invocă dreptul la muncă, dar și faptul că interdicția riscă să afecteze negativ persoane care, deși pensionate, încă pot și vor să contribuie activ la societate. În plus, într-un context de criză acută de personal în sectoare cheie precum sănătatea sau educația, limitarea cumulului ar putea agrava problemele de resursă umană.
Precedente și implicații
Nu este prima dată când România se confruntă cu această dilemă. În 2009, în plină criză financiară, o lege similară a fost adoptată, dar ulterior modificată după intervenția Curții Constituționale. De-a lungul anilor, acest subiect a fost dezbătut intens, atât în forurile legislative, cât și în societatea civilă.
Actuala propunere guvernamentală încearcă să răspundă unor nevoi reale: eficientizarea cheltuielilor publice, eliminarea inechităților și încurajarea implicării generațiilor tinere în piața muncii. Rămâne de văzut însă dacă soluțiile propuse vor trece testul constituționalității și, mai ales, dacă vor reuși să echilibreze interesele diverse aflate în joc.
Până atunci, rămâne o întrebare esențială: cum își poate gestiona România resursele umane și financiare fără a sacrifica drepturi fundamentale, cum este cel la muncă?
