În România, tot mai multe femei sunt ucise de bărbații care le-au jurat iubire. Soți, concubini sau parteneri de viață devin călăii celor alături de care au împărțit ani, copii și vise. În multe cazuri, tragediile vin după luni sau ani de abuzuri repetate — semnale ignorate de familie, vecini sau chiar autorități.
Statistica e șocantă: în fiecare an, zeci de femei își pierd viața în urma violenței domestice. Iar pentru fiecare caz ajuns în presă, există zeci de femei abuzate fizic, psihic sau economic, care suferă în tăcere, din rușine, frică sau lipsă de sprijin.
Cifre care dor
Potrivit datelor oficiale, în 2024, peste 80 de femei au fost ucise în România în contexte domestice. Majoritatea au fost ucise cu brutalitate, în propriile case, uneori în fața copiilor sau părinților. Multe dintre ele depuseseră plângeri anterior, dar au fost trimise acasă sau nu au fost protejate suficient. Ordinul de protecție, deși util pe hârtie, e adesea greu de pus în aplicare eficient, mai ales în mediul rural sau în comunități unde violența e normalizată.
Tăcerea ucide
De ce nu pleacă femeile din relațiile abuzive? E o întrebare pusă frecvent, dar de cele mai multe ori greșit. Nu femeile trebuie întrebate de ce nu pleacă. Întrebarea corectă este: de ce sunt bărbații violenți lăsați să rămână liberi? De ce sunt victimele nevoite să-și schimbe viața, orașul, identitatea, în timp ce agresorul rămâne neatins?
Societatea încă blamează victima: „Poate că l-a provocat.” „Poate nu era chiar așa rău.” „A stat cu el, deci i-a convenit.” Acest tip de gândire alimentează tăcerea, iar tăcerea… ucide.
Ce trebuie să se schimbe
Violența domestică nu e o problemă de familie. E o problemă socială, una care ne privește pe toți. E nevoie de:
- Justiție mai fermă: ordine de protecție aplicate imediat, sancțiuni clare pentru agresori.
- Educație în școli: despre relații sănătoase, egalitate de gen și limite.
- Sprijin real pentru victime: adăposturi, consiliere, linii de urgență funcționale.
- Campanii publice curajoase: care să rupă tăcerea și să transmită un mesaj clar: nu ești singură, ai dreptul să fii în siguranță.
Concluzie
Fiecare femeie ucisă de partenerul ei este un eșec al întregii societăți. Nu mai e suficient să ne revoltăm după fiecare caz mediatizat. Trebuie să ne uităm în jur, să intervenim, să cerem legi mai dure și aplicate. Pentru că acolo unde începe frica, dragostea dispare. Și uneori, odată cu ea, dispare și viața.
