La finalul celui de-al doilea trimestru din anul precedent, datoria publică brută a Europei a continuat să crească, adâncind criza economică pe care o traversează continentul. În zona euro, raportul dintre datoria publică și PIB a urcat la 88,2%, în comparație cu 87,7% în precedentele trei luni. În Uniunea Europeană, acest indicator a avansat de la 81,5% la 81,9%, evidențiind o tendință generalizată de îndatorare crescândă.
Provocările structurale cu care se confruntă Europa până în 2026 sunt majore. Crizele successive, îmbătrânirea populației, costurile în creștere pentru sănătate și pensii și cheltuielile sporite pentru apărare și tranziția energetică pun o presiune insuportabilă asupra bugetelor publice. Economiștii prognozează că multe state vor continua să se confrunte cu dificultăți fiscale pe termen lung.
Datoria publică, un termen folosit adesea în analiza economică, reprezintă totalitatea sumelor împrumutate de state de pe piețele interne și externe pentru a acoperi deficitele bugetare sau pentru investiții publice. Aceasta se exprimă, de obicei, ca procent din PIB, indicând astfel sustenabilitatea îndatorării în raport cu capacitatea economiei de a genera venituri. Statul se împrumută de la bănci, investitori și instituții financiare, iar problemele apar atunci când împrumuturile depășesc ritmul de creștere al PIB-ului.
Diferențele de îndatorare între regiunile europene sunt evidente. Țările din sudul Europei se confruntă cu cele mai mari rate de îndatorare, în contrast cu economiile nordice și cu anumite țări est-europene, care reușesc să mențină datorii mai reduse. Conform datelor Eurostat, cele mai ridicate niveluri ale datoriei publice sunt observate în state precum Grecia, Italia și Franța, în timp ce domenii precum Bulgaria se află la polul opus, cu o datorie sub 30% din PIB.
Cauzele creșterii datoriei publice în Uniunea Europeană sunt multiple. Deficitele bugetare persistente impun guvernelor să se împrumute constant, iar majorarea ratelor dobânzilor face ca serviciul datoriei să devină din ce în ce mai costisitor. Adăugând la această situație presiunea demografică și cheltuielile crescute pentru apărare, imaginea devine alarmantă.
Un alt factor esențial este ritmul de creștere economică. Țările care reușesc să-și crească PIB-ul rapid pot stabiliza sau chiar reduce ponderea datoriei, în timp ce economiile fragile rămân vulnerabile, expuse riscurilor financiare. România nu face excepție de la această regulă. Datoria publică a atins aproximativ 1.095 miliarde de lei, ceea ce reprezintă 59% din PIB. În primele nouă luni ale anului trecut, acest indicator a crescut cu 130 de miliarde de lei.
Apropierea de pragul de 60% din PIB, o limită stabilită prin criteriile de stabilitate asumate la aderarea la Uniunea Europeană, ridică semne de întrebare. Deși nivelul actual al datoriei este comparabil cu cel al Poloniei, Ungaria a depășit deja această limită, iar Bulgaria se distinge ca una dintre cele mai puțin îndatorate țări din UE. Economiștii au avertizat încă dinainte de pandemia din 2020 că România ar putea avea dificultăți în a susține o datorie mai mare de 45-50% din PIB, iar apropierea de 60% amplifică îngrijorările legate de capacitatea autorităților de a reduce deficitul bugetar și de a menține creșterea economică fără măsuri drastice.
Pentru anul 2026, miza este clară: va reuși datoria publică să fie utilizată în scopuri de investiții care să genereze venituri viitoare, sau va continua să fie direcționată către cheltuieli fixe, dobânzi și obligații curente? Această întrebare va influența nu doar stabilitatea finanțelor publice, ci și viitorul dezvoltării României în anii ce vin.
