De la 1 ianuarie 2026, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) va aplica reguli mai drastice pentru eșalonarea datoriilor fiscale, o măsură care va afecta semnificativ atât persoanele fizice, cât și firmele.
Noile reglementări impun limite stricte în ceea ce privește accesul la eșalonare, în special pentru cei care nu reușesc să-și achite taxele la termen. Contribuabilii cu restanțe mai mari vor fi obligați să prezinte bunuri sau garanții personale, ceea ce complică considerabil procesul de amânare a plăților.
**Eșalonarea datoriilor: reguli stricte și constrângeri suplimentare**
Eșalonarea reprezintă un mecanism prin care contribuabilii pot plăti datoriile către ANAF în rate lunare, conform unui program stabilit. Până acum, acest sistem a fost folosit de multe firme cu probleme financiare structurale, care acumulau datorii fără a le mai achita. Cu toate acestea, ANAF a decis că este timpul pentru o schimbare radicală.
Începând cu 2026, ANAF va introduce două tipuri distincte de eșalonare. Prima, eșalonarea simplificată, se aplică pentru datorii mici și recente, având un plafon maxim de 100.000 de lei pentru persoanele fizice și 400.000 de lei pentru firme. Această variantă nu necesită garanții, dar vine cu propria sa limitare: firmele trebuie să aibă o vechime de minimum 12 luni, iar datoriile trebuie să fie mai recente de un an. Durata maximă pentru acest tip de eșalonare este de 12 luni.
Pe de altă parte, eșalonarea clasică se aplică firmelor mai noi sau pentru sumele mai mari. Aceasta poate dura până la cinci ani, dar necesită garanții: fie bunuri puse gaj, fie fidejusiune personală. Fidejusiunea înseamnă că administratorul sau asociatul firmei își asumă responsabilitatea de a plăti datoria din averea personală, în cazul în care firma nu își respectă obligațiile de plată.
**O reformă necesară pentru o mai bună gestionare a datoriilor fiscale**
Potrivit expertului financiar Ioana Arsenie, eșalonarea simplificată este în mod clar destinată doar contribuabililor care se confruntă cu datorii de până la 400.000 de lei pentru firme și 100.000 de lei pentru persoane fizice, și doar pentru o perioadă de maximum un an. Această restricție accentuează ideea că ANAF vrea să sprijine doar acele entități care se află într-o dificultate temporară autentică, nu pe cele care folosesc eșalonarea ca pe un mecanism de amânare a datoriilor pe termen lung.
De asemenea, firmele înființate de mai puțin de un an nu vor mai putea accesa această procedură, lucru care înseamnă că noile afaceri vor trebui să facă față provocărilor financiare fără sprijinul eșalonării. Sumele mai mari vor fi automat supuse eșalonării clasice, ceea ce implică o birocrație mai mare și cerințe stricte.
Aceste măsuri sunt parte a unei reforme necesare, menită să limiteze utilizarea eșalonărilor ca un mecanism de amânare nesfârșită a datoriilor. ANAF se concentrează acum pe sprijinirea contribuabililor care se confruntă cu dificultăți temporare, în timp ce îi descurajează pe cei care au folosit acest sistem pentru a evita plata obligațiilor fiscale. O schimbare radicală în peisajul fiscal românesc, care va avea un impact profund asupra modului în care contribuabilii își gestionează datoriile.
