În ultimele zile, scena justiției din România a intrat într-o nouă fază: mesajul de solidaritate cu judecătorii Laurențiu Beșu și Raluca Moroșanu — care au vorbit public despre presiunile și disfuncționalitățile din sistem după documentarul Justiție capturată — a crescut spectaculos în semnături. Inițial au fost câteva zeci de semnatari, dar în câteva zile cifra a ajuns la peste 650 de magistrați din întreaga țară — judecători, procurori, inclusiv membri pensionari ai corpului profesional.
Și dacă această creștere în sine spune ceva despre amploarea reacției, ceea ce a atras atenția și mai mult a fost faptul că în fruntea listei de semnatari se află Laura Codruța Kovesi — fostă șefă a DNA și în prezent procuror-șef al Parchetului European (EPPO).
Ce înseamnă această mișcare?
Laura Codruța Kovesi nu este doar o figură cunoscută la nivel național, ci una cu greutate instituțională la nivel european. Prin semnarea apelului, ea a exprimat solidaritatea sa cu magistrații români care au avut curajul să vorbească public despre ceea ce consideră probleme grave în sistemul judiciar românesc. Apelul pe care l-a semnat împreună cu sute de colegi subliniază ideea că „adevărul și integritatea nu trebuie sancționate, ci protejate”, iar „tăcerea nu este o opțiune când valorile profesiei sunt puse în pericol”.
În declarațiile legate de acest gest, Kovesi a făcut referire și la propriul său demers legal câștigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a stabilit că sancționarea sau revocarea unui magistrat pentru opinii exprimate în interes public constituie o încălcare a drepturilor fundamentale. Ea a amintit, într-un context mai larg, că magistrații trebuie să aibă libertatea de a semnala disfuncționalități sau abuzuri, fără teama de represalii.
Cifrele care însoțesc acest apel sunt relevante: după ce joi seară existau câteva zeci de semnatari, până vineri numărul acestora a ajuns la sute, iar lista continuă să se extindă din județ în județ. Printre semnatari se numără magistrați din instanțe civile, penale, Curți de Apel, DNA, DIICOT, precum și procurori activi și pensionari.
Acest sprijin la scară largă, consolidat și de o figură cu vizibilitate europeană, arată ceva mai puțin vizibil până acum: nemulțumirea nu mai este doar izvorâtă dintr-un sector restrâns al sistemului, ci se răspândește în rândurile întregii profesii, de la tineri magistrați până la persoane cu experiență și cariere importante. Într-un moment în care discuțiile despre independența justiției, prescripții și influențe institutionale ocupă prima pagină, acest gest capătă o semnificație aparte.
În spatele declarațiilor oficiale și al listelor extinse de semnatari, rămâne un fapt clar: o parte importantă din magistratura românească cere ca vocile critice să nu fie reduse la tăcere, ci să fie luate în serios și, unde este cazul, investigate și clarifyate. Și când aceste apeluri nu vin doar din interiorul sistemului, ci și din partea unor figuri recunoscute la nivel european, discuția despre justiția românească devine nu doar internă, ci parte dintr-un dialog mai larg despre statul de drept și rolul instituțiilor.
