Un nou set de date revoluționează percepția medicilor asupra efectelor pe termen lung ale infecției cu SARS-CoV-2. O echipă de cercetători de la Institutul Pasteur a publicat, pe 22 iulie 2025, o lucrare șocantă care demonstrează că virusul poate rămâne activ în trunchiul cerebral al unor animale de laborator, având efecte devastatoare asupra comportamentului și funcționării neuronale. Anunțul oficial a fost făcut pe 29 iulie 2025, iar implicațiile acestuia sunt departe de a fi neglijabile.
Prezența virală în creier: O amenințare latentă
În cadrul experimentelor realizate pe hamsteri, cercetătorii au descoperit că SARS-CoV-2 rămâne detectabil în creierul acestora mult timp după ce simptomele acute ale bolii s-au stins. Această persistență este corelată cu manifestări similare celor întâlnite la pacienții care suferă de Long COVID, incluzând stări de depresie, tulburări de memorie și anxietate cronică. Studiul scoate la iveală și modificări alarmante în expresia genelor implicate în metabolismul neuronal și în funcționarea sinapselor, asemănătoare celor observate în bolile neurodegenerative.
Conform cercetătorilor, „Virusul infectează creierul și persistă până la 80 de zile într-o zonă-cheie, fiind însoțit de semne de depresie și tulburări cognitive.” Analizele au relevat anomalii pe căile dopaminergice, cu implicații directe asupra producției de dopamină, un neurotransmițător crucial pentru gestionarea emoțiilor și a memoriei. Unul dintre autorii studiului a subliniat că aceste descoperiri ar putea explica parțial simptomele persistente întâlnite după infecție, evidențiind, totodată, pentru prima dată, consecințele biologice pe termen lung ale virusului.
Imagini cerebrale și vârsta creierului
Într-o studiu independent realizat pe imagini cerebrale din UK Biobank, cercetătorii au comparat scanări efectuate înainte de 2020 cu cele realizate în perioada post-pandemică. Folosind un algoritm de inteligență artificială antrenat pe un număr semnificativ de participanți, s-a constatat că, în medie, creierele persoanelor afectate de pandemie prezentau o „vârstă” cu aproximativ 5,5 luni mai mare decât era de așteptat, chiar și în rândul celor care nu au fost infectați. Rezultatele au fost mai severe în cazul bărbaților și al persoanelor din medii socio-economice defavorizate, iar scăderile cognitive notabile s-au observat în special la cei care au trecut prin COVID-19.
Aceste observații sugerează o legătură complexă între infecția virală și sănătatea neurologică, incluzând atât efecte directe, cât și indirecte, cum ar fi stresul și schimbările de stil de viață generate de pandemie. Cercetătorii pun accent pe mecanismele moleculare implicate, precum inflamația, reglarea energetică neuronală și dereglarea sinapselor dopaminergice. Este esențial să se investigheze dacă și cum aceste modificări pot fi inversate în timp.
Pe agenda Institutului Pasteur figurează deja experimente pentru a verifica ipotezele legate de pierderea funcției neuronilor dopaminergici și pentru a identifica potențiale molecule terapeutice care să vizeze genele afectate. Observațiile la animale și datele de imagistică obținute de la voluntari vor continua să fie corelate, cu noi seturi de date anunțate în următoarele luni. Aceste descoperiri nu doar că schimbă paradigma înțelegării COVID-19, ci ridică semne de întrebare serioase asupra sănătății mentale a populației afectate de pandemie.
