Situația îngrijitoarelor la domiciliu din Italia devine alarmantă. Familiile italiene se pregătesc pentru o explozie a cererii de personal specializat, în contextul în care numărul lucrătorilor din domeniu se află pe o traiectorie descendentă. Până în 2029, se estimează o nevoie acută de cel puțin 2.211.000 de lucrători casnici, iar majoritatea acestora vor fi străini, provenind în special din afara Uniunii Europene.
Cererea în creștere și forța de muncă în declin
Analiza realizată de Centrul de Studii și Cercetări IDOS, la comanda asociației Assindatcolf, scoate în evidență o realitate îngrijorătoare. În raportul intitulat „Indispensabili, dar subevaluați: necesarul de lucrători casnici străini într-o Italie care îmbătrânește”, se subliniază că, în următorii ani, Italia va avea nevoie de aproximativ 1.068.000 de îngrijitoare pentru persoanele aflate în dificultate, din care 73,4% ar urma să fie străine. Această statistică este cu atât mai îngrijorătoare cu cât, din 2027 până în 2029, se preconizează o creștere de aproape 122.000 de lucrători anual, dintre care doar 7.440 vor fi italieni.
Îmbătrânirea populației joacă un rol crucial în această ecuație. Până în 2026, din cei 15 milioane de italieni cu vârsta de peste 65 de ani, 2,2 milioane vor necesita îngrijire specializată. Aceasta înseamnă că, în curând, 14,6% din populația vârstnică va depinde de asistența plătită. În plus, regiunile Italiei nu sunt uniforme în ceea ce privește nevoile de îngrijire; în timp ce în Valle d’Aosta și Veneto, procentul persoanelor de peste 65 de ani care necesită ajutor este de 12%, în Molise și Sardinia acesta ajunge la 19%.
Dezechilibre regionale și perspectiva sumbră
Diferențele între regiuni sunt evidente și îngrijorătoare. În Toscana, Umbria și Lazio, concentrarea de îngrijitoare variază între 50% și 52%, în timp ce în Campania și Sicilia, acest procent scade la 32%. Deși nevoile de asistență se află în continuă expansiune, disponibilitatea lucrătorilor nu se aliniază cu aceste cerințe, ceea ce va duce la o criză acută în anii următori.
Pe lângă acest aspect, îmbătrânirea forțată a lucrătorilor din domeniu complică și mai mult situația. Ponderea angajaților de peste 65 de ani a crescut semnificativ din 2012, iar în 2024 se preconizează că 11% din lucrătorii din asistență vor depăși această vârstă. Femeile, care reprezintă majoritatea în acest sector, resimt cel mai acut această tendință. Între 2015 și 2024, procentul lucrătoarelor de peste 65 de ani a crescut de la 4,3% la 16%, ceea ce ridică semne de întrebare asupra sustenabilității sectorului.
Alessandro Lupi, vicepreședinte al Assindatcolf, avertizează că, fără o intervenție rapidă, sistemul de asistență familială s-ar putea prăbuși. Numărul estimat de 24.000 de lucrători necesari din afara Uniunii Europene nu este doar o statistică, ci o necesitate urgentă. Fără o planificare adecvată a fluxurilor de migrație, familiile din Italia, în special cele mai vulnerabile, vor rămâne fără suport, expunându-se astfel riscurilor sociale majore.
Reguli stricte și nevoia de reforme
Pe lângă mărirea numărului de lucrători, Luca Di Sciullo, președintele IDOS, subliniază necesitatea unor reguli mai eficiente în sector. O reformă profundă a mecanismelor de angajare și intrare este crucială pentru a combate abuzurile și exploatarea care afectează de ani buni raporturile de muncă din acest domeniu. În absența unor măsuri concrete, perspectivele sunt sumbruțe. Familiile italiene se pot trezi în fața unei crize de îngrijire fără precedent, fără opțiuni disponibile, chiar și atunci când dispun de resurse financiare.
În concluzie, Italia se află pe marginea unei crize de proporții în sectorul îngrijirii, iar soluțiile trebuie să fie găsite rapid, altfel, întregul sistem de protecție socială va fi pus sub o presiune insuportabilă.
