Te-ai întrebat vreodată cât de mult ne complicăm singuri viața doar prin felul în care gândim sau vorbim? Moya Sarner, scriitoare și psihoterapeut, crede că multe dintre problemele noastre încep exact de acolo – dintr-o lipsă de claritate. Deși pare un detaliu minor, cum formulăm gândurile și cum comunicăm poate face o diferență uriașă în felul în care ne trăim viața.
Într-un articol recent, ea vorbește despre tendința minții umane de a „îngroșa” lucrurile – de a adăuga straturi inutile de complicație peste idei simple. Această tendință nu e doar obositoare, ci și dăunătoare. Ne ține departe de esență, de înțelegere și, în cele din urmă, de o viață mai autentică.
Un exemplu interesant vine chiar din zona tehnologiei. Sarner menționează că și inteligența artificială, cum este ChatGPT, are acest obicei de a produce răspunsuri elaborate, pline de formulări inutile, în loc să spună pur și simplu lucrurilor pe nume. Ea glumește spunând că, dacă ar putea da un sfat direct – deși terapeuții nu obișnuiesc să dea sfaturi – ar fi: „Nu citiți niciodată nimic scris de ChatGPT!”. Apoi parodiază felul în care AI-ul ar transmite acest mesaj: „Ar putea fi benefic să rețineți următoarele dacă vă doriți o schimbare: Niciodată. Să. Nu. Citiți. Nimic. Scris. De. ChatGPT.”
Mesajul nu este doar despre AI. Este despre noi. Tendința de a evita adevărul, de a complica gândirea, este profund umană. Sarner explică acest lucru printr-un concept preluat de la psihanalistul Wilfred Bion. Acesta vorbea despre două stări: „K” – când ești deschis către înțelegere, și „-K” – când mintea refuză înțelegerea, alegând confuzia.
Aici se face legătura interesantă: atât oamenii, cât și AI-ul, par să funcționeze adesea în „-K”. Adică evită claritatea și se refugiază în exprimări lungi, complicate, care nu aduc nicio schimbare reală. De câte ori ți s-a întâmplat să simți că spui mult, dar în esență… nu spui nimic? Sau să citești o frază care sună inteligent, dar de fapt nu înțelegi mare lucru din ea?
În ședințele de terapie, spune Sarner, vede adesea cum pacienții se apropie de un adevăr important despre sine, dar, fix în acel moment, intervine „agentul de îngroșare”. Acesta poate fi o frază vagă, o schimbare de subiect sau o glumă – orice care distrage atenția și rupe conexiunea cu acel moment de sinceritate.
Aceasta este, de fapt, o formă de autoapărare. Mintea noastră vrea să evite durerea emoțională și preferă să ocolească lucrurile grele. Dar, paradoxal, exact acolo unde simțim disconfort este și locul unde poate apărea schimbarea.
Sarner mai spune că dezvoltarea personală reală începe atunci când învățăm să ne simplificăm gândirea. Nu e vorba doar de a folosi un limbaj clar, ci de a gândi clar. De a ne da voie să simțim, să înțelegem și să exprimăm esențialul, fără a-l îngropa sub vorbe frumoase, dar goale.
Chiar dacă chatbot-urile ca ChatGPT pot construi fraze logice și uneori chiar utile, ele nu pot simți. Le lipsește acel ingredient uman – emoția. Oricât de coerent ar părea un text scris de o inteligență artificială, dacă lipsește emoția, lipsește și conexiunea reală.
Așadar, ce putem face? Poate că primul pas e să devenim mai conștienți de felul în care gândim și vorbim. Să ne întrebăm mai des: „Ce vreau de fapt să spun?” sau „De ce evit acest subiect?”. Claritatea nu vine peste noapte, dar cu puțin exercițiu și curaj, putem începe să ne apropiem mai mult de adevărul nostru.
Uneori, cel mai greu e să spunem lucruri simple. Dar tocmai în simplitate se ascunde, de multe ori, adevărul.
