În Italia, numărul badantelor românce este greu de estimat cu precizie, din cauza fenomenului muncii la negru, care persistă în sectorul îngrijirii la domiciliu. Deși statisticile oficiale indică prezența a peste un milion de români în Italia, ponderea femeilor angajate în acest domeniu este semnificativă. Conform datelor furnizate de organizația italiană DOMINA, aproximativ 57% dintre îngrijitoare își desfășoară activitatea fără forme legale, ceea ce sugerează că realitatea este mult mai complexă decât se prezintă în statistici.
Ce pensie pot obține badantele românce
Pentru româncele care au muncit legal și au contribuit la sistemul de asigurări sociale din Italia, pensia reprezintă un drept. Cu toate acestea, valoarea acesteia variază semnificativ în funcție de numărul de ore lucrate săptămânal și de perioada de cotizare. Un exemplu recent scoate în evidență dificultățile întâmpinate de o româncă, care, după 21 de ani de muncă în Italia, a solicitat pensia la vârsta de 69 de ani. Aceasta a primit inițial 396 de euro pe lună, sumă care a fost ulterior recalculată la 476,42 euro.
Pentru alte situații, cifrele sunt la fel de îngrijorătoare:
– 10 ani de muncă cu un contract de 25 de ore/săptămână – pensie de 138 euro/lună
– 10 ani de muncă cu 40 de ore/săptămână – pensie de 238 euro/lună
– 16 ani la un program de 54 de ore/săptămână – pensie de 424 euro/lună
Aceste sume subliniază impactul direct al volumului de muncă și al perioadei de contribuție asupra pensiei finale.
Vârsta de pensionare și criteriile de cotizare
Vârsta standard de pensionare în Italia este de 67 de ani, iar pentru a beneficia de pensia completă, este necesar un stagiu de 20 de ani de contribuții. Bărbații au nevoie de 42 de ani și 10 luni de cotizare, indiferent de vârstă. Cei care nu ating pragul de 20 de ani nu vor beneficia de o pensie italiană completă, dar există opțiuni europene de combinare a contribuțiilor.
Conform Regulamentului European nr. 883/2004, persoanele care au muncit în diferite state membre ale Uniunii Europene pot cumula anii de contribuții. Astfel, dacă o româncă a muncit măcar un an în Italia, dar nu satisface cerințele pentru o pensie integrală în această țară, perioada este totuși recunoscută. Contribuțiile din Italia pot fi adăugate la cele din România sau alte state europene, iar pensia va fi plătită proporțional de fiecare țară implicată.
În situația în care o persoană a muncit mai puțin de 20 de ani în Italia, nu va primi o pensie italiană separată, dar contribuțiile nu se pierd. Există cazuri în care, cu un minim de 5 ani de contribuții, Italia poate oferi o pensie redusă, de regulă modestă.
Cei care locuiesc în România și doresc să solicite pensia trebuie să depună cererea la Casa Teritorială de Pensii, care va transmite dosarul către INPS, instituția italiană de asigurări sociale. Specialiștii subliniază importanța verificării documentelor necesare și consultării autorităților competente pentru a evita întârzierile și erorile în procesul de solicitare a pensiei.
Realitatea pensiilor româncelor din Italia este o problemă complexă ce merită o atenție sporită.
