Petrana Dragotă, originară din Tulcea, a reușit să capteze atenția în lumea dominată de bărbați a construcțiilor navale din Italia. Stabilită la Palermo din 2009, ea se mândrește cu titlul de singura femeie lăcătuș de construcții navale din întreaga Italie. La Fincantieri, unul dintre cele mai mari șantiere navale din Europa, doar ea se distinge printre „o mare infinită de bărbați în uniformă”.
La 60 de ani, Petrana emană curaj și determinare. Cu casca de protecție pe cap și ochelarii rotunzi pe față, ea demonstrează că meseria de lăcătuș nu este rezervată exclusiv bărbaților. Activitatea de zi cu zi implică nu doar construcția navelor, ci și lucrări de sudură, demonstrând astfel o versatilitate rar întâlnită. „Am făcut mereu asta și nu aș reuși să fac altceva”, afirmă cu tărie.
Un vis împlinit în Sicilia
Petrana a început să-și contureze cariera în România, la doar 18 ani, lucrând într-o firmă de construcții. După mutarea în Italia alături de soțul său, a reușit să își atingă un vis mai vechi: angajarea la Fincantieri. „Eu iubesc Palermo, sunt îndrăgostită de oraș. Era un vis să trăiesc aici și să lucrez la Fincantieri. Am trecut de multe ori pe lângă acest loc și mă gândeam cât de frumos ar fi să fac parte din echipa lor. Acum, visul meu s-a împlinit”, spune ea.
Într-o industrie în care femeile sunt o raritate, Petrana se simte mândră de realizările sale. A fost primită cu căldură de colegii săi, care nu au făcut-o să se simtă diferită din cauza sexului. „Faptul că sunt femeie nu are nicio legătură; din primul moment în care am ajuns aici, toți m-au tratat cu respect. M-am simțit respectată și protejată”, adaugă Petrana.
Provocările meseriei
Petrana nu ascunde dificultățile întâmpinate în cariera sa. Lucrul într-un mediu predominant masculin vine cu provocări, dar ea le-a făcut față cu brio. „Nu mi-a fost teamă niciodată, nici din cauza meseriei, nici pentru că sunt femeie. Mă concentrez pe ceea ce am de făcut și îmi fac treaba la fel ca ceilalți colegi”, subliniază ea.
Cu toate acestea, nu se poate nega că prezența sa în acest domeniu reprezintă o excepție. „Este un caz unic la nivel național. Femeile sunt încă subreprezentate în construcțiile navale, dar eu sunt aici pentru a arăta că se poate”, afirmă cu convingere.
Petrana Dragotă nu este doar o lăcătușă; este un simbol al forței și al determinării, un exemplu pentru toate femeile care își doresc să își construiască o carieră în domenii tehnice. Povestea ei trebuie să fie un îndemn pentru cele care doresc să spargă barierele impuse de societate. Fiecare zi pe șantierul naval este o oportunitate de a demonstra că pasiunea și profesionalismul nu au gen.
