Povestea unei femei din România, plecate să îngrijească în Italia, devine subiectul unei producții teatrale emoționante, intitulată „Sindromul Italia. despre vieți suspendate”. Această piesă explorează sacrificiile, singurătatea și pierderea identității, în timp ce reflectă asupra soartei femeilor din Europa de Est care îngrijesc familii italiene, lăsându-și propriile familii în urmă.
Programată pentru sâmbătă, 9 mai 2026, la ora 19:00, în Sala Mare de Spectacole „Radu Beligan” din Iași, reprezentația este titrată în limba română. Biletele, la prețul de 25 de lei, sunt disponibile online pe site-ul Ateneului din Iași.
Îngrijitoarele și „Sindromul Italia”
Spectacolul aduce în prim-plan drama femeilor din Europa de Est, care ajung pe pământ italian pentru a lucra ca îngrijitoare. O cercetare realizată în 2005 de psihiatrii ucraineni Andriy Kiselyov și Anatoliy Faifrych a scos la iveală un model alarmant: aceaste femei, după ani de muncă în Italia, se confruntă cu depresie, insomnie și gânduri suicidare. Sentimentul de izolare, ruptura de copii și întoarcerea dificilă acasă contribuie la ceea ce se numește „Sindromul Italia”. Multe dintre ele simt că nu mai aparțin nici locului de unde au plecat, nici vieții pe care au dus-o în Italia.
Actrița și autoarea Tiziana Francesca Vaccaro a cercetat acest fenomen între 2018 și 2020, inspirată de întâlnirea cu cinci femei din Est care locuiau împreună într-un apartament din Lambrate, fără lift. Vaccaro a căutat o poveste puternică pentru un nou spectacol de teatru și a descoperit realități dure, cum ar fi plecările nocturne ale mamelor, violența domestică și lipsa protecției legale la locul de muncă.
Vocea tăcută a sacrificiului
„Aceste femei muncesc neobosit, îngrijind străini în loc să aibă grijă de propriii copii. Mănâncă resturile și ajung să nu mai vorbească cu nimeni”, afirmă Tiziana. În cadrul documentării, a discutat și cu Silvia Dumitrache, fondatoarea Asociației Femeilor Române din Italia, care a subliniat impactul devastator al întoarcerii acasă. Multe dintre aceste femei nu mai recunosc copiii și simt că își pierd sensul existenței.
Această ruptură emoțională stă la baza spectacolului, care ilustrează cum aceste femei, considerate absente de comunitățile lor, ajung să nu se mai simtă necesare pentru familiile lor. Dumitrache face apel către guvernul italian să recunoască acest sindrom ca o boală profesională, cu tratamente suportate de stat, în condițiile în care acum femeile internate își plătesc singure îngrijirile medicale.
Povestea Vasilicăi: Un fir narativ esențial
Un rol central în construcția spectacolelor îl are Vasilica, o femeie din România care a devenit cunoscută de Tiziana Francesca Vaccaro prin Skype, cu ajutorul Silviei Dumitrache. Experiența Vasilicăi a fost transformată în firul principal al piesei, iar ulterior a fost adaptată în romanul grafic „Sindromul italian – Istoria îngrijitoarelor noastre”, publicat de Becco Giallo, cu ilustrații realizate de Elena Mistrello.
Vasilica a descris în scrisorile sale adresate copiilor săi cum a plecat din România la 28 de ani, axându-se pe trimiterea banilor și construirea unei case, dar lăsând în urmă un gol emoțional profund. „M-am umplut de goluri”, mărturisește ea, reflectând asupra sacrificiilor făcute pentru familia sa.
Proiectul a dus la organizarea unui atelier dedicat femeilor și a obținut recunoaștere în lumea artistică, romanul grafic fiind premiat pentru cel mai bun scenariu la Treviso Comic Festival în septembrie 2021.
Conform unui raport al Fundației Ismu, în ultimii 15 ani, numărul femeilor migrante din Italia a crescut semnificativ, depășind 52% dintre migranții adulți. România, Moldova și Bulgaria se află printre principalele țări de origine. Multe dintre aceste femei caută nu doar un loc de muncă, ci și un loc pe care să-l numească acasă.
Spectacolul „Sindromul Italia. despre vieți suspendate” nu este doar o simplă reprezentație teatrală, ci o oglindă a unei realități dureroase, o invitație la reflecție asupra sacrificiilor și suferințelor pe care le îndură femeile care își dedică viața îngrijirii altora, în timp ce propriile familii rămân în umbră.
