Se conturează o criză în Ministerul Educației. Ilie Bolojan, aflat în interimat, își încheie mandatul de 45 de zile pe 27 februarie 2026, fără un succesor desemnat. Deși s-au discutat numeroase candidaturi, nimeni nu a acceptat provocarea de a prelua un minister marcat de planuri de austeritate, care includ reduceri drastice de salarii pentru profesori. Această situație tensionată capătă amploare pe măsură ce se apropie data limită.
Cine ar putea să preia ministerul?
Printre numele vehiculate pentru funcția de ministru al Educației se numără Marilen Pirtea, rector al Universității de Vest din Timișoara, și Luciana Antoci, consilier de stat pe educație și fostă prefectă de Iași. Daniel Breaz, fost ministru al Culturii în guvernul Dăncilă și rector al Universității „1 Decembrie” din Alba Iulia, este de asemenea pe lista posibililor candidați. Mihai Dimian, rectorul Universității din Suceava, sprijinit de PSD și conducerea Consiliului Național al Rectorilor, este considerat o continuare a viziunii fostului ministru Valentin Popa, deși nu este membru PNL.
Protestele profesorilor: un semnal de alarmă
Într-un context de incertitudine, toate sindicatele din educație, atât preuniversitară cât și universitară, au decis să se mobilizeze. Miercuri, 25 februarie 2026, în fața Palatului Cotroceni, se va desfășura un protest, anunțat de Marius Nistor, președintele Federației Sindicale „Spiru Haret”. Acesta subliniază nemulțumirile angajaților din sistemul de învățământ față de măsurile adoptate în Legea Bolojan și de bugetul insuficient pentru 2026.
Bugetul educației în criză
Problemele financiare din educație sunt evidente. Reducerea sumelor acordate profesorilor cu doctorat a fost drastică, scăzând de la 950 lei la 500 lei. Această tăiere a stimulentelor financiare pentru cadrele didactice evidențiază o politică educațională orientată spre austeritate, care afectează nu doar profesorii, ci și calitatea învățământului în ansamblu.
Mesajul liderului sindical nu lasă loc de interpretări. Marius Nistor cere un nou ministru care să se angajeze în apărarea învățământului și alocărilor bugetare, să fie o autoritate profesională și morală, capabil să empatizeze cu elevii, studenții și cadrele didactice. „Politicul ar trebui să conteze cel mai puțin când este vorba despre funcția de ministru al Educației”, afirmă Nistor, subliniind nevoia de profesionalism în această funcție crucială.
În absența unui ministru oficial, viitorul învățământului românesc rămâne în suspans. Sindicatele amenință cu continuarea protestelor, semnalând că drepturile profesorilor și bugetul educațional pe 2026 sunt în pericol. Această criză se amplifică pe zi ce trece și reflectă o realitate îngrijorătoare pentru educația din România.
