Un român stabilit în Italia a fost privat de ajutorul social pentru invaliditate, după ce autoritățile locale nu l-au găsit acasă în urma unui control. Bărbatul, care suferă de surditate, a contestat decizia, însă apelul său a fost respins.
Bărbatul din Macerata și ajutoarele pentru surdomuți
Locuind în Macerata, Italia, bărbatul a beneficiat de o prestație socială destinată persoanelor surdomute, obținută în noiembrie 2021. Totul a început să se dezvăluie în februarie 2023, când poliția locală a efectuat un control pentru a verifica prezența sa efectivă la domiciliu. Aceasta era o condiție esențială pentru a putea menține ajutorul social. Fiindcă nu a răspuns la interfon și nu a fost găsit în locuința sa, autoritățile au decis să îi revocă prestația.
După primirea notificării de revocare, românul a decis să conteste măsura în instanță. În iulie 2023, prin intermediul avocatului său, Francesco Mantella, a solicitat Tribunalului din Macerata să declare nelegală revocarea ajutorului. Totuși, instanța nu i-a acceptat cererea.
Argumentele bărbatului și răspunsul instanței
Apărarea sa a contestat utilizarea procesului-verbal întocmit de poliția locală ca probă decisivă. Românul a argumentat că absența unui răspuns la interfon nu reprezintă o dovadă concludentă că nu era acasă sau că nu putea fi localizat. În plus, surditatea sa, documentată, l-a împiedicat să audă soneria. El a subliniat clar: „Sunt surd, cum puteam să aud?”
Un alt aspect invocat a fost că figura în continuare în evidențele populației rezidente din Macerata, ceea ce ar fi trebuit să susțină pretenția sa la ajutor. Cu toate acestea, reprezentanții INPS (Institutul Național de Protecție Socială) s-au constituit în apel și au susținut că acțiunea a fost depusă după termenul legal.
Decizia finală a instanței
Judecătorii Curții de Apel au adoptat poziția INPS, stabilind că cererea bărbatului a fost formulată tardiv. Prin urmare, instanța a declarat inadmisibil apelul, obligându-l pe român să depună o nouă solicitare pentru a putea beneficia din nou de prestația socială.
Această situație subliniază nu doar dificultățile întâmpinate de persoanele cu dizabilități în a-și păstra drepturile, dar și rigiditatea sistemului administrativ care, în loc să protejeze, poate deveni un obstacol în calea asistenței necesare.
