George-Ciprian Lungu, un tânăr român de 22 de ani, a reușit să își facă un nume în mediul academic italian, după ce a absolvit Facultatea de Istorie din Trento. Este un exemplu de perseverență și angajament civic, având deja o publicație la activ și lucrând la un proiect de doctorat. La al doilea său program Erasmus, Lungu reflectează asupra dificultăților întâmpinate la începutul vieții sale în Italia, dar și asupra unor teme sensibile precum „remigrarea forțată”.
Dificultăți la început de drum
Originar din România, George a ajuns pe meleaguri italiene la vârsta de 7 ani, împreună cu tatăl său, pentru a se reuni cu mama care lucra deja acolo. Discutând cu alți tineri români, Lungu a observat o tendință comună: adesea, femeile pleacă primele din familie. Această realitate se reflectă și în parcursul său personal. La sosire, cea mai mare provocare a fost limba. Dificultățile de a se exprima și de a înțelege lecțiile l-au făcut să se simtă exclus. Totuși, după un curs de vară dedicat învățării limbii italiene, lucrurile au început să se schimbe. Într-un an, a reușit să se integreze mai bine în colectivul școlar, dar parcursul nu a fost lipsit de obstacole.
Urmând școala primară la Longon și apoi liceul De’ Medici, George a simțit pe pielea lui greutățile adaptării. Problemele cu matematica și scrierile în italiană l-au marcat, iar el însuși descrie acea perioadă ca fiind „destul de dificilă”. În prezent, locuiește la Bolzano și este implicat activ în politica locală, ocupându-se de problemele tinerilor în cadrul organizației „Tinerii democrați”. De asemenea, a fost parte dintr-un ONG care apără drepturile studenților români din diaspora și este acum membru al partidului progresist „Sens”.
Critica remigrării forțate
George-Ciprian nu ezită să își exprime opinia despre conceptul de „remigrare forțată”. Această idee, prin care migranții și descendenții lor ar fi trimiși înapoi în țările de origine, este pentru el o formă de stigmatizare. Într-o recentă scrisoare, a subliniat impactul personal pe care acest subiect îl are asupra sa și a conaționalilor săi. George consideră că susținerea unor astfel de idei ar duce la o „ștergere colectivă a istoriei noastre”, în condițiile în care comunitatea românească din Italia a fost, de multă vreme, marcată de precaritate și stigmatizare. Studiul istoriei devine, astfel, o formă de angajament civic, o necesitate în contextul actual.
Parcursul academic și perspectivele de cercetare
Student la masterat în Istorie la Universitatea din Trento, George-Ciprian își desfășoară acum studiile la Praga, în cadrul celui de-al doilea program Erasmus. Emoția zilei în care și-a susținut lucrarea de licență, cu tema „Construirea regimului comunist în România între 1944 și 1960”, rămâne vie în amintirea sa, mai ales datorită prezenței bunicii sale, Margareta, care a venit special să-l susțină. Pasiunea pentru istorie a fost mereu prezentă, iar acum, învățământul universitar i-a stârnit cu adevărat dorința de a explora mai adânc subiectele istorice.
George are deja o publicație despre presa comunistă și modul în care România era reprezentată în perioada Războiului Rece, iar disertația sa de master se concentrează pe relațiile interetnice dintre fascismul românesc și minoritățile etnice în perioada interbelică. Deși se confruntă cu dificultăți în documentare pentru anumite subiecte, el consideră că istoria este cheia înțelegerii alegerilor sociale și politice actuale. Migrațiile au existat dintotdeauna, iar diferențele dintre trecut și prezent sunt date, în principal, de ritmul accelerat al acestora.
Pentru George-Ciprian Lungu, studiul trecutului nu este doar o activitate academică, ci o muncă pentru comunitate. De asemenea, el recunoaște că fiecare interpretare a istoriei este influențată de experiențele personale ale fiecăruia, aducându-ne în fața unei imagini incomplete, dar esențiale pentru înțelegerea identității noastre culturale.
