O echipă de cercetători americani a lansat un semnal de alarmă legat de unul dintre cele mai importante mecanisme naturale de combatere a schimbărilor climatice: capacitatea arborilor de a absorbi dioxidul de carbon. Studiul, coordonat de Max Lloyd, profesor la Universitatea Penn State, arată că în condiții de climă mai caldă și mai uscată, arborii încep să își piardă această funcție vitală și, mai mult, încep să elibereze CO2 în atmosferă – un proces descris plastic de cercetători drept „tusea copacilor”.
Acest fenomen subminează speranța larg împărtășită că vegetația globală ar putea „ține piept” emisiilor masive de dioxid de carbon rezultate din activitatea umană. Până acum, se estima că plantele și arborii absorb aproximativ 25% din totalul emisiilor globale de CO2, dar noile cercetări sugerează că acest procent ar putea scădea drastic.
Cercetătorii au analizat mostre de țesut din arbori din diverse regiuni ale lumii, identificând un proces fiziologic numit fotorespirație, prin care copacii stresați de căldură și secetă eliberează CO2 în loc să-l rețină. În climatul mai blând, cu temperaturi de sub 20°C, rata acestui proces este controlabilă. Însă în zonele mai calde, fenomenul se accentuează, iar arborii ajung să elibereze de două ori mai mult CO2 decât în condiții normale.
Mai îngrijorător este faptul că această tendință nu se limitează la regiunile tropicale. Odată cu intensificarea încălzirii globale, zonele temperate ar putea deveni la rândul lor medii în care arborii devin „emisători” de carbon, nu „consumatori”.
Lloyd subliniază că plantele și clima sunt profund interconectate: „Plantele sunt cele mai importante organisme capabile de fotosinteză, iar acest proces are un impact direct asupra compoziției atmosferei. Dacă modificăm echilibrul, vom simți consecințele în lanț.”
Echipa de cercetare intenționează să analizeze și lemnul fosilizat, pentru a înțelege cum a evoluat captarea de CO2 de-a lungul a zeci de milioane de ani. Aceste date ar putea oferi perspective valoroase asupra modului în care viitorul nostru climatic se poate modela, dacă nu reducem urgent emisiile de gaze cu efect de seră.
Acest nou studiu nu doar că ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea naturii de a mai „ține pasul” cu ritmul actual al poluării, ci și pune presiune pe factorii de decizie pentru a identifica soluții reale, durabile, și rapide.
