În unele orașe din lume autoritățile experimentează soluții neobișnuite pentru a oferi oamenilor fără adăpost un minim de confort și siguranţă pe timpul iernii. În Tokyo şi Sapporo (Japonia) au fost raportate proiecte–pilot prin care se instalează bănci alimentate cu energie solară, care stochează căldura captată ziua şi o reemit noaptea — ideea fiind de a oferi un spaţiu cald, public, destinat celor care n-au unde să doarmă.
Și în Seul (Coreea de Sud) autoritățile au optat pentru bănci încălzite — în 2023 se anunța că o parte importantă din stațiile de autobuz urmau să fie dotate cu astfel de bănci, pentru a proteja pasagerii de frig.
Aceste inițiative reflectă o viziune urbană mai empatică: mobilier stradal care nu doar servește confortului trecătorilor, ci devine un suport real și demn pentru cei marginalizați.
De ce nu toate orașele adoptă acest model
Totuşi, nu toate țările merg pe calea băncilor calde. Multe orașe — inclusiv în Japonia — adoptă ce se numește hostile architecture: mobilier stradal (bănci, spații publice) conceput nu pentru a ajuta, ci pentru a preveni sederea pe stradă a persoanelor fără locuință. De pildă, multe bănci sunt proiectate astfel încât să nu permită culcatul sau odihna — cu suprafețe înclinate, separatoare, spații reduse — pentru a descuraja dormitului pe ele.
Aceasta reflectă o alegere urbană care preferă «dispariția» vizibilă a sărăciei de pe străzi, mai degrabă decât susținerea celor vulnerabili.
Ce se întâmplă în România și de ce nu avem încă bănci similare
În România, problema persoanelor fără adăpost persistă — dar intervențiile oficiale rămân, în general, limitate la adăposturi temporare, serviciile sociale ori intervenții ocazionale, nu la infrastructură publică care să vizeze confortul și demnitatea.
Nu am găsit date credibile că s-ar fi implementat la scară largă proiecte de bănci încălzite destinate oamenilor străzii — nici în marile orașe, nici în comunitățile locale.
Motivele sunt multiple: priorități bugetare diferite, lipsă de infrastructură, dar și — uneori — o viziune socială care nu vede spațiul public ca loc de susținere a celor vulnerabili, ci mai degrabă ca vitrină care să nu deranjeze.
De ce merită să vorbim despre asta
- Demnitate și solidaritate socială — mobilierul public cald poate reda o parte de siguranță și confort celor fără locuință, fără stigmatizare.
- Prevenirea riscurilor de sănătate — expunerea la frig pe timpul iernii e periculoasă, iar o bancă caldă nu rezolvă problema locuinței, dar reduce riscurile imediate.
- Modernizarea spațiului urban — orașele care adoptă soluții sustenabile și empatice pot combate exclusiunea, arătând că spațiul public poate include și pe cei marginalizați.
Ce ar presupune un demers similar în România
Pentru ca ideea băncilor încălzite să devină realitate la noi, ar fi nevoie de:
- inițiative locale sau de la autorităţi (primării, consilii locale), preocupate de incluziune socială;
- alocări bugetare pentru infrastructură urbană adaptată;
- colaborare cu ONG-uri și organizaţii de sprijin pentru persoanele fără adăpost;
- comunicare publică care să promoveze ideea că spațiul public trebuie să fie accesibil și demn pentru toți.
