În România există un spor bine-cunoscut în sectorul public — aşa-numitul „spor de antenă”, acordat funcţionarilor care pretind că lucrează în condiţii de expunere la câmpuri electromagnetice (radiaţii generate de antene, servere, echipamente IT etc.). Problema? În ultima perioadă sporul a fost vizat pentru restricţionare, iar multe instituţii au început să achiziţioneze teste de câmp electromagnetic, aparent pentru a justifica sau a verifica dacă expunerea există cu adevărat.
Pe de o parte, argumentul este de protecţie: dacă există într-adevăr riscuri pentru sănătatea angajaţilor, măsurarea câmpurilor electromagnetice este un pas logic. Reducerea sporului ar fi justificată dacă instituţia poate demonstra că nu există expunere periculoasă.
Pe de altă parte, datele arată un scenariu problemă: sunt mii de instituţii publice care au cerut sporul de antenă pe baza unor analize, dar experimente de măsurare au găsit valori mult sub normele de pericol, în clădiri de instituţii publice.
De exemplu, un experiment jurnalistic într-una dintre instituţiile statului a măsurat câmpurile electromagnetice cu aparatură de testare şi a descoperit valori extrem de mici — mult sub pragurile de risc. Aşa că întrebarea care se impune este: de ce se investeşte şi se plăteşte în achiziţii de teste, când expunerea reală pare neglijabilă?
Posibil motiv: verificare / justificare
- Instituţiile au început să cumpere teste pentru a documenta situaţia reală şi a decide dacă sporul este justificat.
- Reducerea sporului (sau intenţia guvernului de a-l elimina) a pus presiune şi a generat “valul” de testări.
❗ Posibil motiv: formalism sau abuz
- Sporul de antenă a fost acordat în foarte multe instituţii, uneori fără justificare clară, iar testele pot deveni un pas procedural pentru a menţine “dreptul” la spor.
- Dacă testele confirmă că „nu e pericol”, atunci justificarea sporului scade — dar până juridic se modifică, instituţia cheltuie banii publici în achiziţii care par de faţadă.
Prin urmare …
Nu putem spune simplu că este prostie, dar cu siguranţă este o situaţie şubredă şi controversată. Dacă această verificare este serioasă, atunci e un pas bun spre transparenţă. Dacă însă testele sunt doar o justificare pentru a menţine sporul, fără ca real-riscul să fie demonstrat, atunci banii publici sunt folosiţi ineficient.
Pentru angajaţii şi cetăţenii care plătesc taxele, contează ca sistemul să fie corect şi justificat, nu doar formal. Sporurile trebuie să reflecte condiţii reale de muncă, testele trebuie să arate date clare — şi decizia de a reduce sau elimina un spor trebuie să fie susţinută de măsurători serioase, nu doar de cutume.
